CUM AM SCĂPAT DE UN VIOL

Pentru că un film văzut acu’ 20 de ani mi-a salvat viața, pentru că avem sau vom avea copii și pentru și împreună cu ei putem schimba lumea în bine…

loading...

Să tot fie zece ani de la tentativa de viol prin care am trecut.

Încă am imagini din „scena” respectivă. Îmi amintesc cum am înghețat, nu puteam vorbi, nu mă puteam mișca, creierul refuza să accepte ceea ce se întâmplă, efectiv refuzam sa accept realitatea, nu puteam să accept că m-am păstrat atâta timp cu grijă și respect ca să sfârșesc pângărită în halul ăla…

Îmi amintesc cum a încuiat ușa, a tras perdelele, a întins mâna către mine, cumva corpul mi-a tresărit, moment în care a ridicat mâna să mă lovească, cumva ochii mi s-au umplut de lacrimi și nu m-a lovit, mâna i s-a oprit în aer… Era înalt tare, tare și robust, trecut de 40 de ani… Administra terenurile de sport.

Eram în căminul studențesc. În toate acele secunde ce-mi păreau o veșnicie, de parcă totul se oprise în loc, în mintea mea era o luptă contra cronometru: Ce sa fac?! Să țip, nu mă aude nimeni, în spatele căminului se construia un alt cămin, dacă totuși mă aude cineva, mă fac de râs.. Nu mă pot lupta. N-aș avea sorți de izbândă.

Iar în tot timpul ăsta eu eram statuie, de neclintit…
M-a tras lângă el, lângă pat și a început să mă dezbrace, să mă pipăie de zor, eu nimic. Îi simțeam respirația puturoasă…
În tot timpul ăsta, creierul meu căuta de zor soluții blânde, eficiente, sigure.

Când eram micuță, stând la bunicii mei, într-o noapte am văzut un film despre abuzuri sexuale și cum să le previi sau să scapi. Ei bine, asta am și pus în practică în acele clipe de cumpănă. Cumva am găsit forța necesară s-o fac. N-a reușit să mă dezbrace, mâinile îmi erau înțepenite pe lângă corp, iar pantalonii erau bine prinși c-un șnur. Doar venisem de la fotbal.
Cumva pe nepusă masă m-am dezmorțit și am devenit cel mai tandru om din lume, exact așa cum erau sfătuite femeile din film ca să evite un viol. Am început să-l mângâi, să-i spun că și eu îl doresc, dar nu așa… Întâi să ieșim în oraș, să ne cunoaștem un pic sau măcar să facem un duș înainte și să ne aranjăm…

Un moment de liniște și fără gardă din partea lui a fost de-ajuns ca să mă pot desprinde din brațele lui, să pot deschide ușa încuiată și pleca spre camera mea, la etaj. Un moment în care cumva a lăsat garda jos și-a spus: „Bine, facem cum vrei tu…”

Doar că odată ajunsă în camera mea a început calvarul vinovăției. Mi-au trebuit ani să înțeleg că nu a fost vina mea, că nu contează cum arăți ca femeie, dacă ești în locul nepotrivit, vei fi abuzată indiferent de cum, ce sau cine ești și-așa mai departe, potrivit sursei printesaurbana.ro

loading...

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More